Numismatica este aceea disciplină a istoriei care se ocupă cu studiul, dar și cu colecționarea monedelor vechi.
Numismații studiază proprietățile fizice, tehnologia de producție și contextul istoric al specimenelor de monedă.
Există desigur o diferență între colecționarii de monede și numismați în sensul că primii sunt mai mult preocupați de valoarea intrinsecă și cea de schimb și nu neaparat de proprietățile fizice sau de contextul istoric al monedelor.
Monedele rare și de colecție se pot tranzacționa cu mult peste valoarea nominală  sau valoarea de topire a mărfurilor și sunt adesea retrase din circulație și considerate mai degrabă investiții decât bani efectivi.
Au fost înființate numeroase cluburi, societăți și alte organizații pentru a sprijini studiul numismaticii.
Prima utilizare în limba engleză a cuvântului „numismatics” a fost în 1829, provenind din cuvântul adjectiv numismatic, care se traduce prin „din monede”, și provine din cuvântul francez numismatiques, care derivă la rândul său din tulpina latină numismat.Dicţionar de etimologie online. „Numismatic (Adj).”
Numismații studiază deci tehnologia fizică și contextul istoric al monedei și al banilor.
Monedele sau alte jetoane care sunt rare sau unice sau care au o istorie specială care poate fi documentată sunt considerate cele mai interesante pentru studiu și valoroase ca obiecte de colecție. Sunt deosebit de remarcabile exemplarele care prezintă erori din procesul lor de producție de lovire a monedelor sau de tipărire a bancnotelor.
Datorită proprietăților și valorii lor ca obiecte de colecție, unitățile rare de monedă pot tranzacționa cu mult peste valoarea lor nominală sau valoarea mărfii a substanței lor fizice. De exemplu, unele sferturi de dolari de argint din SUA din secolul XX, cu o valoare nominală de 25 de cenți și o valoare a argintului topit de câțiva dolari, se pot tranzacționa pentru zeci de mii de dolari bucata.
În loc să-i cheltuiască ca bani la valoarea lor nominală, colecționarii le retrag din circulație pentru a le folosi ca obiecte de colecție sau investiții.
Numismatica s-a dezvoltat ca știință și a fost împărțită în mai multe subdomenii.
Iată care sunt aceste subdomenii:

Exonumia

Exonumia este studiul obiectelor similare monedelor, precum sunt jetoanele și
medaliile, sau alte obiecte folosite în locul monedei legale sau pentru comemorări.

Cercetările din domeniu au arătat că una dintre cele mai vechi monede din lume, ar proveni din Grecia. Aceasta are o față nemarcată și o față cu un cap de leu. Forma ei este una ovoidală, și este concepută dintr-un aliaj numit electrum.

Notafilia

Notafilia este partea numismaticii care se ocupă cu studierea și colecționarea bancnotelor. Cele mai vechi bancnote care au supraviețuit până în zilele noastre, provin din China. Nici nu e de mirare având în vedere că în China a fost descoprită hârtia pentru prima dată. Aceste bancnote au fost tipărite în timpul domniei împăratului Hongwu și ar data dinainte de 1935.

Scripofilia

Scripofilia constă în studiul și colecționarea vechilor titluri bursiere (și oricăror documente în raport cu acțiunile, obligațiunile, împrumuturile, cupoanele, etc.) care au fost cotate sau nu, pe o bursă de valori.

Cateva curiozității care atrag noii colecționari in domeniul numismaticii:

– Florența, Italia, a fost primul oraș mondial care a batut propriile monede de aur, în anul 1252.12.
– Deși strângerea de monede vechi este un hobby global practicat de mase, în
vremuri străvechi, era considerat un hobby regal, de care se bucurau numai regii și reginele.
– Serviciul Secret al Statelor Unite, înființat în 1865, a fost creat inițial pentru a lupta împotriva banilor contrafăcuți, într-o perioadă în care se credea că o treime din banii de hârtie eliberați la nivel federal erau falși.
– Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î. Hr.
Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din
Dobrogea.
– Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 22 aprilie 1867 este documentul de naştere a sistemului monetar naţional. Urmând îndeaproape definiţia francului francez din 27 martie 1803 (francul Germinal), unitatea monetară a României era definită ca „cinci grame argint, din care 835 din 1000 argint fin şi 165 din 1000 aliaj”. Conform sistemului zecimal metric al Uniunii Monetare Latine, leul era împărţit într-o sută de unităţi numite bani, punându-se astfel capăt vechii împărţiri în 40 de parale. Art. 11 prevedea că monedele de aur şi argint ale Franţei, Belgiei, Italiei şi Elveţiei „se vor primi în ţară la toate casele publice deopotrivă cu moneda legală a ţării”, reprezentând dorinţa de a adapta sistemul monetar românesc la normele Uniunii Monetare Latine.

Sursa imagini- Etsy